"Unde, unde, unde Îmi amintesc doar fața ei, nu și locul unde stă, nu o găsesc oricât aș încerca Unde, unde, unde"
Gândurile îmi zboară ca de obicei, în locuri pe care mi-am tot propus de mult să le ignor. La naiba. Toată treaba asta mă termină psihic. Este stresant, nici măcar nu știu dacă e vie.
"Am ajuns prea târziu. Este moartă numai din vina mea. Este moartă fiindcă am avut tupeul de a o lăsa singură cu el. Nu am fost în stare să îi ofer liniște în ultimele clipe."
Stop. Nici măcar nu știu dacă este moartă cu adevărat. Și cine știe? Poate după ce s-a întâmplat în urmă cu 7 luni el s-a schimbat. Poate l-a afectat cumva ce am făcut și s-a schimbat. Poate acum se comportă respectabil cu ea, datorită mie. Poate acum o iubește, îi dă bani de buzunar și îi acceptă greșelile. Poate sunt o familie...
M-am oprit. Firește, sunt doar speranțe deșarte. Dar, după cum se zice, speranța moare ultima. Am râs forțat. Arunc o privire prin căsuța mea din copac, în speranța că voi găsi ceva de făcut până când următoarea rugăciune o să îmi răsune în minte. Aleg o revistă manga cu exagerat de multe părți obscene, una dintre favoritele mele, și mă apuc să o recitesc. Poate următorul copil o să îmi dea un cadou, dat fiindcă nu am prea multe lucruri. Ah, iată. Partea mea preferată. Exact când Mitsuki îl întâlnește pe...
"Te rog, te rog, te rog. Nu mai pot. Nu mai suport."
A început. O nouă rugăciune de la un copilaș maltratat. Închid revista și ascult atentă.
"Astăzi iar a bătut-o pe mama. Iar a bătut-o. De data asta a ieșit urât, și e numai vina mea. Dacă nu aș fi luat blestematul punctaj de 92% din test și aș fi reușit să obțin 100%, nimic nu s-ar fi întâmplat."
Am înțeles destul de repede ce s-a petrecut în acea casă. Copilul a avut un test la școală și a luat nota 9, pentru care a fost bătut de taică-său. Probabil mama lui i-a luat apărarea și ca urmare ea a fost cea ce a avut de suferit. Nu suport porcii ce își bat femeile. Cu toate acestea, am ascultat în continuare.
"De data asta s-a lăsat cu urlete și scandal, mama i-a zis că este nebun, și a bătut-o mai rău ca de obicei. A luat cureaua și după ce a învinețit-o bine a aruncat cu scaunul în ea. Și e numai vina mea. Trebuia să iau 100%, este numai vina mea. Tata a luat cuțitul și când am auzit-o pe mama țipând am crezut că a omo..."
70Please respect copyright.ＰＥＮＡＮＡXiFE5kDbiX
Destul. Am auzit destul. Nu am ezitat când mi-am luat zborul din căsuța mea și am zburat spre copil. O să îl omor. Voi omorî jegul acela de om. Cel puțin asta îmi doresc. Dacă încerc măcar să vătămez corporal oamenii atunci dispar. Nu mi s-a zis exact că asta se va întâmpla, dar asta îmi zice instinctul. Exact cum îmi zice și unde se află copiii ce se roagă. Și niciodată nu greșește. Am zburat cu o viteză pe care rar îndrăznesc să o ating, dar nu voi accepta să las acel copil să stea încuiat în cameră întrebându-se dacă maică-sa mai este vie sau nu. Se pare că rugăciunea a provenit din Brazilia. Am auzit o voce de mascul, destul de îngroșată. Probabil e un băiat ajuns la pubertate. Am lăsat un oftat prelung să îmi scape în timp ce Brazilia se zărea la orizont. Nu este ea.
Dar am ajuns în fața casei băiatului.
70Please respect copyright.ＰＥＮＡＮＡ8j5yb4ad6a
70Please respect copyright.ＰＥＮＡＮＡjhxoDuLgVh
